Undeva în fundalul fotografiei cu prăjitura noastră este un cuplu. Doi oameni trecuţi de prima tinereţe ce se potrivesc de minune cu parfumul desuet al litoralului romanesc.
Ea a băut un suc, el a băut o bere. Apoi au împărţit o pizza.
In restaurant a intrat o copilă îmbrăcată cu o salopetă decolorată ce vindea trandafiri.
Şi el i-a cumpărat doamnei un trandafir, cu o naturaleţe a gestului probabil exersată mulţi ani. Iar ea nu a zis: dragă, lasă că e scump sau nu vreau, a primit trandafirul luminându-se la faţă 
.
Eu îi priveam, zâmbeam şi îmi savuram prăjitura.
Probabil atâta plăcere era pe faţa mea încat au chemat chelneriţa şi au comandat aceeaşi prajitură 
Acum suntem patru oameni fericiţi într-o vacanţă dulce la mare, pe un litoral românesc desuet pe care îl iubeşti şi îl urăşti în acelaşi timp…
