Când scrii pe genunchi, în lumina nopţii,
Mai greu se încheagă cuvintele vieţii.
Când ţiuie greierii în iarba din jur
Când paşi se-aud neîncetat prinprejur
Zadarnic te rogi cu ochii-n văzduh.
Ea, muza, cântată de toţi,
Pe tine te lasă să suferi, să plângi aşteptând.
Nedreaptă şi crudă e astfel osânda
Căci frigul se lasă, te-nconjură silnic
Şi-ţi fură din suflet
Şi ultimul strop de căldură...
Oh, nebună iubire pentru
Foaie, creion şi-o muză prea crudă….
Prea tristă sunt astfel
Şi plec la culcare
Cu-o scripcă de greier închisă-n ureche
Cu-n strop de lumină
De la lună cerşită
Şi-un teribil îngheţ
De mâini şi de picioare…