Trebuie să încep de undeva.
Poate de la clipa de vis ce-a fost şi s-a dus. Poate de la murmurul mării. Sau poate de la ţipătul pescăruşului alb plutind departe în largul mării.
Trebuie să înţeleg ceva.
Poate clipa eternă din cuvintele tale. Poate şoapta neînţeleasă a mării. Sau poate semnul tăcut al pescăruşului alb, departe în largul mării.
Trebuie să uit cândva.
Poate odată cu visul sfârşit. Poate odată cu murmurul mării. Sau poate odată cu zborul tăcut al albului pesăruş, departe, mult prea departe, în largul mării.