Dă-mi primăvară puţin din liniştea ta şi roagă-ţi copacii să spună foşnind:
– E bine. Ce-a fost rău s-a sfârşit!
Dă-mi primăvară ceva din verdele tău crud şi-am să-l anin lângă sufletul meu tăcut.
Dă-mi primăvară ceva din lumina ta, şi-am s-o port mereu lângă inima mea, undeva.
Dă-mi primăvară, mai dă-mi ce mi-oi da, dar nu mă lăsa iar aşa, tot cu durerea mea……