M-am gândit mult dacă să scriu acest articol sau nu. Apoi mi-am dat seama că răul se petrece mai ales în umbra tăcerii noastre. S-a intâmplat sa fiu martor indirect al suferinţei unei femei aflate în proces de divorţ şi mama a unui copil minor până în doi ani. Femeia se lupta sa păstreze copilul. Se lupta cu tatăl copilului ce avea alături de el infernala asociaţie T.A.T.A.
Pentru că tatăl copilului făcea parte dintr-o familie influentă si potentă financiar, au reusit să exercite suficiente presiuni astfel că mama îşi pierduse locul de muncă în Bucureşti şi se refugiase impreună cu minorul acasă la părinţii ei, într-un orăşel de provincie. Încerca in zadar să îşi gaseasca un loc de muncă in zonă, circul mediatic la care era supusă zilnic nu îi dădea nici o şansă.
Mai precis, tatăl copilului, împreună cu Bogdan Drăghici, se prezentau la poarta familiei împreună cu una dintre televiziunile de scandal ale vremii, cerând sa le fie predat minorul. NU exista incă o decizie definitivă si irevocabilă de divorţ, dar se bătea mare monedă pe legătura copilului cu tatăl şi pe împotrivirea mamei.
Întreaga urbe trăia sau mai bine zis îşi hrănea nevoia bolnavă de senzaţional din acest circ mediatic şi din durerea familiei mamei. Cazul era dezbătut pe toate părţile ba la uşa blocului, ba în media.
Mama era urmărită zilnic de o maşină in care se aflau detectivii plătiţi de viitorul fost soţ pentru a găsi dovezi ale unei eventuale imoralităti ale mamei.
Mama era anchetată periodic de Protecţia Copilului, altă instituţie incapabilă să ofere sprijin real în astfel de situaţii de abuz asupra mamei si copilului.
Mama era chemată la Poliţie pentru a fi audiată în toate plângerile penale depuse de tată.
Mama a încercat să facă apel la cea de-a doua soţie a lui Drăghici. A rugat-o să intervină. A făcut apel la sentimentele ei de femeie şi mamă. Doamna Drăghici de-a doua i-a răspuns ca ea este o soţie fericită ce are parte de un soţ perfect ce este de asemenea un tată perfect. Doamna Drăghici a menţionat că susţine toate activităţile T.A.T.A.
Ca în milioane de alte cazuri, tatăl copilului nu fusese deloc interesat să se implice în viaţa de părinte până cand mama nu depusese acţiune de divorţ. Se răzbuna pe ea şi toate instituţiile din România îl ajutau cu vârf si îndesat.
In tot acest război toată lumea a uitat un lucru esenţial. Orice va scrie pe hotărarea judecătorească, oricare va fi programul de vizitare minor, există un singur judecător adevărat : copilul. Nimeni nu poate obliga un copil sa iubească. Nimeni nu poate obliga un copil să respecte oameni ce nu îl respectă. Iar peste mulţi ani, atunci când va fi major, copilul işi va face propria lui dreptate. Oare ce va deveni acest copil? Un alt abuzator? Sau un apărător al drepturilor copiilor? Grea intrebare…
După zece ani, o mamă şi a doua soţie a lui Drăghici a reusit să doboare răul. O MAMĂ.