Episodul 1: casa de marcat de la Mega Image
Casiera se uitã şocatã la pungile mele. Mã ȋntreabã de unde le am. Ȋi spun cã sunt ale mele.
Nu, spune ea, vã ȋntrebam de unde le-aţi cumparat. Cred cã sunt foarte bune sã pun ȋn ele adidaşii la spãlat ȋn maşina .
Ȋi arãt eticheta Textilia şi ȋi spun cã le-am cumparat de pe net.
Acest lucru o cam descumpãneşte, şi-ar dori sã le gãseasca la vȃnzare oriunde.
Sincer, şi eu…
Episodul 2: cumpãrãturi ȋn Carrefour
O clientã mã urmãreşte nelãmuritã cu privirea dupã ce vede pe cȃntar sãculeţul cu banane. Nu ȋndrãzneşte sã mã ȋntrebe nimic.
La casã, doamna casierã nu are comentarii. Este evident cã a mai vãzut clienţi ce au propriile lor pungi de fructe şi legume.
Ceea ce este foarte bine!
Episodul 3: la aprozarul de cartier
Este weekend şi aglomerat. Pieţele bucureştene dispar una cȃte una din tot felul de motive frumos coafate.
Ȋn aprozarul micuţ de abia te ȋnvȃrţi şi tensiunea pluteşte ȋn aer. Coada lungã şi ȋncolãcitã este formatã ȋn principal din persoane ȋn vȃrstã ce bombãne nemulţumite cã existã o singurã vȃnzãtoare. Restul personalului magazinului se luptã sã descarce nişte marfã şi sã se strecoare cu ea printre oameni. Nimeni nu bagã de seamã sãculeţii mei. Le privesc chipurile ȋncrȃncenate. Ochi furioşi, buze strȃnse. Deseori mã privesc ȋn oglindã sã vãd dacã anii scriu pe chipul meu aceeaşi urã cãtre orice şi oricine. Ajung la casã. Vanzãtorul care a descãrcat pȃnã acum struguri se strãduieşte sã se mişte cȃt mai repede. Este prea stresat sã intre cu mine ȋn discuţii, nici nu ştiu dacã realizeazã cã nu am folosit pungile din plastic ale magazinului.
Episodul 4: la aprozarul de cartier
Astãzi este vȃnzãtoarea mea preferatã. Cum vede sãculeţii spune:
-Ia uite doamna are sãculeţi. Vi i-aţi fãcut sau i-aţi cumpãrat?
-I-am cumpãrat cã nu ştiu de unde sã cumpãr material ca sã mi-i fac:)
One Reply to “Jurnalul saculetilor din bumbac pentru fructe si legume”