Ora 19 în Bucureşti. Puzderie de oameni pe trotuarul din faţa ieşirii de la metrou. Vară şi cald. Nu îţi doreşti decât să ajungi acasă şi să îţi tragi sufletul în intimitatea casei tale. Simt o durere ascuţită în gleznă. Mă intorc nelămurită. Un skateboard se oprise în piciorul meu. Mă uit cu o privire perplexă şi întrebătoare către tanărul de aproximativ 20 de ani, frumos imbrăcat, ce vorbea la telefon şi se aplecase să îşi ridice skateboard-ul.
-Dacă nu vă uitaţi, îmi aruncă el obraznic.
Jur că nu aş fi rostit nici un cuvânt dacă aş fi auzit un „îmi pare rău, scuzaţi-mă”. Dar aşa, a aflat tot bulevardul care este părerea mea despre nesimţirea de a lansa un skateboard într-o mulţime de oameni ce merg pe trotuar.
***
Ne urcăm în metrou. Vagonul nu este foarte aglomerat dar cineva mă tot presează din spate să treacă. Mă întorc şi fac loc. Un tânăr cu 20 de cm mai scund decat mine, subţirel şi preocupat să privească în telefonul mobil, trece şi ocupă locul liber spre care mă îndreptam eu. Se aşează foarte natural şi continuă să priveasca in telefon. Nu zic nimic, îi urez in gandul meu o durere de cap care să îl insoţească toată ziua. De la ecranul telefonului, bineînţeles…
***
Trebuie sa fac un viraj la dreapta de pe o străduţă pe bulevard. Singurul mod în care poti avea vizibilitate asupra maşinilor ce vin din stânga este să stai cu maşina ocupând cam jumătate din lăţimea trecerii de pietoni. Fluxul de pietoni şi maşini este continuu, nu ai cum să laşi total liberă trecerea de pietoni dacă vrei să ieşi in cursul zilei de pe aceea stradă.
Stau la volan şi astept momentul magic cand să pot face virajul. Aud o bufnitură în spatele maşinii. Mă uit in oglinda retrovizoare dar maşina din spate era la cel putin un metru in spate. în lateral, un tânăr modern imbrăcat, genul hipster, îmi arată triumfător skateboard-ul lui şi îmi face semn că el a lovit maşina cu skateboard-ul. Adică l-a luat in mână şi l-a lovit de portbagaj. Pentru că stau pe trecerea de pietoni. Mă uit siderată. Mintea mea încă nu poate intelege ce au defect oamenii in ultima vreme. De unde vine valul de violenţă. Tânărul continuă să mă provoce prin tot felul de semne şi realizez că intentionează să mă facă să cobor din masină ca să văd ce s-a întamplat cu spatele maşinii. Nu cobor. încerc să îi fac măcar o fotografie, dar în acel moment se crează ocazia potrivită de a face virajul. Demarez încă în şoc. îmi tremură corpul deşi fizic nu am pătit nimic. îmi dau seama că viaţa noastră de zi cu zi devine din ce in ce mai periculoasă.